Automobile electrice în istoria Volvo Cars

Hans Hedberg, director de management al moștenirii Volvo Cars, se află în fața uneia dintre primele două mașini electrice Volvo - un mic dispozitiv care arată ca o cutie de carton pe roți. Este una dintre sute de automobile de la Muzeul Volvo din Arendal.

Cu câțiva ani în urmă, a părăsit o carieră dinamică de jurnalist auto pentru a prelua rolul de director de patrimoniu la Volvo Cars Heritage.

"Fac parte din echipa brandului Volvo și mă asigur că aducem valorile noastre de bază în viitorul electric", spune Hans. "Avem o tradiție de 95 de ani în producerea de automobile și am devenit parte din cultura suedeză. Acest lucru ne face unici într-un mod la care mulți dintre concurenți nu pot decât să viseze.

„Ca suedez, este ușor să consideri Volvo ceva obișnuit”, continuă Hans. „Eu, cu atât mai mult, fiind născut și crescut în zonă, aproape de Volvo Cars. Dar acum, după ce am călătorit și am testat aproape toate vehiculele, pot acum vedea lucrurile ca o persoană din afară. Volvo este o marcă cu care mă mândresc.”

Modelul Elbil („mașină electrică” în limba suedeză) de la Volvo, din 1976, a fost finanțat parțial de Televerket (compania suedeză de telecomunicații). Atunci, companiile auto analizau problema sistemelor de injecție, a catalizatorilor și a turbocompresoarelor. În urma discuțiilor naționale despre automobilele electrice și a dezvoltării rapide a vehiculelor electrice ecologice de către ceea ce pe atunci se numea Volvo Personvagnar, interesul publicului a fost scăzut

Automobilele electrice au fost considerate că sunt lente, grele și incomode de încărcat - și nu au fost luate în serios la acea vreme în comparație cu vehiculele cu motoare cu ardere internă, care deveneau din ce în ce mai eficiente și mai puțin dăunătoare pentru mediu. Și păcat că era așa, fiindcă primele două mașini complet electrice de la Volvo și-au îndeplinit misiunea: să conducă pe distanțe mai scurte pentru a livra corespondența și să ajute personalul de la Televerket din Göteborg fără a genera emisii de eșapament.

Comunicatul de presă din toamna anului 1976 sublinia importanța încărcării Elbil cu energie electrică neutră din punct de vedere climatic. Douăsprezece baterii de șase volți alimentau vehiculele, oferind o autonomie de 50 de kilometri sau două ore de condus. Documentele din anii `80 și începutul anilor `90 demonstrează clar că avantajele și provocările mașinilor electrice erau aceleași pe care le observăm și astăzi. Se considera că aceste mașini sunt mai ecologice, mai silențioase, că întreținerea lor este mai puțin costisitoare și că au o durată de viață mai mare. Provocarea reală era bateria.

O mașină conceptă de lux

La un salon auto de la Paris, în anul 1992, Volvo Cars prezintă luxul conceptului ECC. Chiar dacă soluția hibridă sub forma unui motor electric și a unei turbine pe benzină a fost impresionantă, designul său care face aluzie la viitorul model S80 a fost cel care a primit cea mai mare atenție.

În retrospectivă, anul 1995 a adus cu sine o dezvoltare mai interesantă din perspectiva electrificării. În acel an, Volvo Cars a prezentat un prototip bazat pe modelul inovator 850, lansat înainte cu patru ani. Având tracțiune pe față și airbaguri laterale, Volvo 850 era unic și a fost lansat ca „cea mai sigură mașină din lume”.

Volvo 850, explică Hans, reprezenta cea mai importantă investiție industrială din Suedia la acea vreme și includea o soluție electrică.

Un automobil hibrid mai devreme decât era timpul său

Mașina prototip HEV 98 era un hibrid care funcționa, în mare parte, în același mod ca mașinile cu încărcare, având atât un motor electric care se putea încărca, cât și un motor standard cu ardere internă. Modelul a fost dezvoltat pentru a răspunde unei cerințe legale americane, în cele din urmă, nu a mai fost niciodată implementată.

„În opinia mea, HEV 98 este fascinant”, declară Hans. „Cu o autonomie a bateriei de 85 de kilometri, o autonomie totală de aproximativ 400 km și cu o baterie foarte compactă, a fost pur și simplu prea avansat și prea bun pentru acele timpuri. Prototipul propriu-zis este, de asemenea, complet pregătit pentru a fi condus. Ca multe alte mașini concepute din portofoliul nostru și aceasta a fost condusă sute de mile pentru a fi testată.”

Dar chiar în momentul în care hibridul de încărcare era complet pregătit, Volvo Cars a decis să nu mai investească în mașini electrice și hibride. La acel moment din industria auto, oamenii discutau mai mult despre performanțe decât despre consumul de combustibil sau despre sustenabilitate.

Automobilul Volvo C30

Volvo Cars a continuat să experimenteze. În anul 2001, soluția ISG a fost introdusă ca generator de pornire ce încărca o baterie de 42 de volți; era un precursor al modelelor hibride de astăzi. În anul 2011, s-a trecut la următoarea etapă, fiind dezvoltată o serie mai mică a modelului Volvo C30 integral electric, finanțată parțial de Energimyndigheten (autoritatea energetică) pentru șoferii profesioniști din corporații și din guvern. Automobile se încărcau la o priză de perete, iar autonomia era de aproximativ 150 de kilometri.

„Volvo C30 Electric demonstrează că aveam o strategie clară privind electrificarea acum mai bine de zece ani”, explică Hans. „Interesul pentru aceste mașini era în creștere, dar eram, încă, un pic prea avansați. Discuțiile generale au fost legate de automobilele ecologice pe benzină și etanol, de motoarele diesel cu emisii reduse de dioxid de carbon și de motoarele pe benzină cu economie de combustibil.

„Oricine a condus modelul C30 Electric știe că automobilul bun este aceasta”, continuă Hans. „Simplu, rapid și cu soluții practice pentru încălzirea interiorului. Modelul C30 Electric a fost atât de popular încât am dezvoltat o nouă serie după câțiva ani. Chiar și astăzi, aceste mașini reprezintă un standard pentru personalul de la Volvo Torslanda.”

Mașinile electrice ca parte din soluție

Hans stă din nou în fața modelului Elbil 1976. Proiectul a fost dezvoltat după Conferința Națiunilor Unite privind Mediul Înconjurător din 1972, în timpul căreia directorul de la acel moment al Volvo Cars, Pehr G Gyllenhammar, a rostit următoare cuvinte: „În calitate de producător auto, suntem parte a problemei și, de aceea, trebuie să fim și parte din soluție.”

„Cine nu și-ar dori în zilele noastre o mașină de oraș mică, elegantă, cu propulsie electrică?” întreabă Hans. "Astăzi, cumpărătorii de automobile de pe întreg Globul își doresc un vehicul produs și alimentat în mod ecologic. Cu alte cuvinte, a sosit vremea modelului Elbil 1976. Viziunea Volvo Cars cu privire la producerea sustenabilă de automobile sigure, care pun întotdeauna oamenii pe primul loc, nu a fost niciodată mai importantă.

Acesta este motivul pentru care astăzi este mai interesant ca oricând să mă ocup cu trecutul — și cu viitorul — Volvo Cars.”