Știai că prima mașină electrică Volvo a fost lansată în 1976? Vino cu noi în călătoria electrificării, de la începutul anilor 1970 până în prezent.
În 1976, subliniam deja importanța încărcării mașinilor electrice cu energie electrică neutră din punct de vedere climatic.
Hans Hedberg, director de patrimoniu la Volvo Cars, stă în fața uneia dintre primele două mașini electrice de la Volvo – un dispozitiv mic, care seamăna cu o cutie de carton pe roți. Este una dintre sutele de mașini din Muzeul Volvo din Arendal.
Cu câțiva ani în urmă, a părăsit o carieră dinamică de jurnalist auto pentru a prelua rolul de director de patrimoniu la Volvo Cars Heritage.
„Fac parte din echipa mărcii și mă asigur că includem valorile noastre de bază în viitorul electric”, declară Hans. „Avem o tradiție de 95 de ani în construcția de mașini și am devenit parte a culturii suedeze. Acest lucru ne face unici într-un mod la care competitorii noștri pot doar să viseze.”
„Ca suedez, este ușor să consideri Volvo ceva obișnuit”, continuă Hans. „Eu, cu atât mai mult, fiind născut și crescut în zonă, aproape de Volvo Cars. Dar acum, după ce am călătorit și am testat aproape toate vehiculele, pot acum vedea lucrurile ca o persoană din afară. Volvo este o marcă cu care mă mândresc.”
Ca producător auto, suntem parte a problemei, așa că trebuie să fim și parte a soluției.
Modelul Elbil („mașină electrică” în limba suedeză) de la Volvo, din 1976, a fost finanțat parțial de Televerket (compania suedeză de telecomunicații). La acea vreme, companiile auto discutau despre injecție, catalizatori și turbocompresie. În pofida discuțiilor la nivel național despre mașinile electrice și a dezvoltării timpurii a vehiculelor electrice curate de către ceea ce se numea atunci Volvo Personvagnar, interesul public a fost scăzut.
Mașinile electrice erau văzute ca fiind lente, grele și complicat de încărcat – și nu au fost luate în serios la acea vreme în comparație cu vehiculele cu motoare cu ardere internă, care deveneau din ce în ce mai eficiente și mai puțin dăunătoare pentru mediu. Și păcat că era așa, fiindcă primele două mașini utilitare complet electrice de la Volvo și-au îndeplinit misiunea: să conducă pe distanțe mai scurte pentru a livra corespondența și să ajute personalul de la Televerket din Göteborg fără a genera emisii de eșapament.
Comunicatul de presă din toamna anului 1976 sublinia importanța încărcării Elbil cu energie electrică neutră din punct de vedere climatic. Douăsprezece baterii de șase volți alimentau vehiculele, oferind o autonomie de 50 de kilometri sau două ore de condus. Documentele din anii `80 și începutul anilor `90 demonstrează clar că avantajele și provocările mașinilor electrice erau aceleași pe care le observăm și astăzi. Se considera că aceste mașini sunt mai ecologice, mai silențioase, că întreținerea lor este mai puțin costisitoare și că au o durată de viață mai mare. Provocarea reală era bateria.
Hans Hedberg, director de patrimoniu la Volvo Cars
O mașină concept luxoasă
La un salon auto de la Paris, în anul 1992, Volvo Cars prezenta luxoasa mașină concept ECC. Chiar dacă soluția sa hibridă, sub formă de motor electric și turbină cu gaz, era impresionantă, ceea ce a atras în mod deosebit atenția la ea a fost designul, care aducea cu viitorul model S80.
În retrospectivă, anul 1995 a adus cu sine o dezvoltare mai interesantă din perspectiva electrificării. În acel an, Volvo Cars a prezentat un prototip bazat pe modelul inovator 850, lansat înainte cu patru ani. Având tracțiune pe față și airbaguri laterale, Volvo 850 era unic și a fost lansat ca „cea mai sigură mașină din lume”.
Volvo 850, explică Hans, reprezenta cea mai importantă investiție industrială din Suedia la acea vreme și includea o soluție electrică.
Un hibrid înaintea vremurilor sale
Mașina prototip HEV 98 era un hibrid cu încărcare care funcționa, în mare, în același mod cu mașinile hibride cu încărcare moderne, având atât un motor electric care se putea încărca, cât și un motor standard cu ardere internă. Modelul a fost dezvoltat pentru a răspunde unei cerințe legale americane planificate care, în cele din urmă, nu a mai fost niciodată implementată.
„În opinia mea, HEV 98 este fascinant”, declară Hans. „Cu o autonomie a bateriei de 85 de kilometri, o autonomie totală de aproximativ 400 km și cu o baterie foarte compactă, a fost pur și simplu prea avansat și prea bun pentru acele timpuri. Prototipul propriu-zis este, de asemenea, complet pregătit pentru a fi condus. Ca multe alte mașini concept din portofoliul nostru, și aceasta a fost condusă sute de mile pentru a fi testată.”
Dar, imediat după ce hibridul a fost dezvoltat complet, Volvo Cars a decis să nu mai investească în mașini electrice și hibride. La acel moment din industria auto, oamenii discutau mai mult despre performanțe decât despre consumul de combustibil sau despre sustenabilitate.
Mașina „de firmă” Volvo C30
Volvo Cars a continuat să experimenteze. În anul 2001, soluția ISG a fost introdusă ca generator de pornire integrat ce încărca o baterie de 42 de volți; era un precursor al modelelor hibride de astăzi. În anul 2011, s-a trecut la următoarea etapă, fiind dezvoltată o serie mai mică a modelului Volvo C30 integral electric, finanțată parțial de Energimyndigheten (autoritatea energetică) pentru șoferii profesioniști din corporații și din guvern. Mașinile se încărcau la o priză de perete, iar autonomia era de aproximativ 150 de kilometri.
„Volvo C30 Electric demonstrează că aveam o strategie clară privind electrificarea acum mai bine de zece ani”, explică Hans. „Interesul pentru aceste mașini era în creștere, dar eram, încă, un pic prea avansați. Dezbaterea generală se concentra pe mașinile cu benzină ecologică și etanol, motoare diesel cu emisii scăzute de dioxid de carbon și motoare pe benzină cu control al consumului de combustibil prin reglarea turațiilor.
„Oricine a condus modelul C30 Electric știe ce mașină bună este aceasta”, continuă Hans. „Simplă, rapidă și cu soluții practice pentru încălzirea interiorului. Modelul C30 Electric a fost atât de faimos încât am dezvoltat o nouă serie după câțiva ani. Chiar și astăzi, aceste mașini reprezintă un standard pentru personalul de la Volvo Torslanda.”
Mașinile electrice ca parte din soluție
Hans stă din nou în fața modelului Elbil 1976. Proiectul a fost dezvoltat după Conferința Națiunilor Unite privind Mediul Înconjurător din 1972, în timpul căreia directorul de la acel moment al Volvo Cars, Pehr G Gyllenhammar, a rostit faimoasele cuvinte: „În calitate de producător auto, suntem parte a problemei și, de aceea, trebuie să fim și parte din soluție.”
„Cine nu și-ar dori în zilele noastre o mașină de oraș mică, elegantă, cu propulsie electrică?” întreabă Hans. „Astăzi, cumpărătorilor de mașini de pretutindeni le plac vehiculele care sunt fabricate și încărcate sustenabil. Cu alte cuvinte, a sosit vremea modelului Elbil 1976. Viziunea Volvo Cars asupra producției sustenabile de mașini sigure, care pun întotdeauna oamenii pe primul loc, nu a fost nicicând mai relevantă ca acum.
Acesta este motivul pentru care astăzi este mai interesant ca oricând să mă ocup cu trecutul — și cu viitorul — Volvo Cars.”